Cele mai importante tehnici ale kinetoterapiei

Cele mai importante tehnici ale kinetoterapiei

Clasificarea tehnicilor kinetoterapiei porneste de la recunoasterea celor trei proprietati fundamentale ale aparatului locomotor: activitatea motrica, capacitatea de a putea fi miscat pasiv si starea de repaus. Astfel, tehnicile kinetoterapiei se impart in tehnici anakinetice si kinetice. 

Tehnicile anakinetice cuprind imobilizarea si posturile. Imobilizarea este caracterizata prin mentinerea mai mult sau mai putin prelungita a corpului in intregime sau a unui segment, in pozitie nemiscata, simplu sau cu ajutorul unor aparate. 

Din punctul de vedere al scopului pentru care se recurge la imobilizare, se disting:

  • imobilizarea de punere in repaus;
  • imobilizarea de contentie;
  • imobilizarea de corectie.    

Posturile sunt reprezentate de pozitii ale corpului sau ale unor segmente impuse, cu scop terapeutic sau preventiv, pentru a corela sau evita instalarea unor devieri de statica, pozitii vicioase sau pentru a facilita un alt proces fiziolgic. 

Astfel se gasesc:

  • posturi corective, libera, libera-ajutata sau fixata - se adreseaza numai partilor moi al caror tesut conjunctiv poate fi influentat.
  • posturi de facilitare, intre care cele mai utilizate sunt: posturile de drenaj bronsic, de drenaj biliar si posturile antideclive sau proclive pentru promovarea sau blocarea circulatiei ).

Tehnicile kinetice, cuprind tehnici kinetice dinamice si tehnici kinetice statice:    

Tehnicile kinetice dinamice folosesc:

A. Mobilizarea pasiva: foloseste tractiunile (continue, discontinue, tractiunile-fixatiile alternante), mobilizarea fortata sub anestezie (tehnica ortopedica), mobilizarea pasiva pur-asistata, mobilizarea autopasiva, mobilizarea pasiva mecanica, mobilizarea pasivo-activa, manipularea.

B. Mobilizarea activa (cu implicarea contractiei musculare proprii segmentului ce se mobilizeaza). 

  1. mobilizarea activa reflexa ce este realizata prin: stimularea reflexului de intindere, stimularea reactiilor de echilibrare, stimularea reflexelor posturale
  2. mobilizarea activa voluntara - reprezinta baza oricarui program de kinetoterapie. Efectele mobilizarii active voluntare sunt:
  • cresterea sau mentinerea amplitudinii miscarii unei articulatii
  • cresterea sau mentinerea fortei musculare
  • recapatarea sau castigarea coordonarii musculare;
  • mentinerea unei circulatii normale
  • mentinerea sau cresterea ventilatiei pulmonare
  • ameliorarea conditiilor psihice
  • mentinerea echilibrului endocrin.

    Tehnicile kinetice statice, folosesc:

  • contractia izometrica ce consta din cresterea tensiunii musculare, fara a fii modificata lungimea muschiului. Muschiul lucreaza impotriva unei rezistente care depaseste forta sa.
  • relaxarea musculara, necesara la fel de de multe ori ca si cresterea fortei in cursul unui tratament kinetic judicios, se realizeaza prin imbinarea tehnicilor specifice relaxarii generale cu acelea ale relaxarii locale.  

Exista mai multe metode:

  • constientizarea starii de relaxare musculara
  • scuturarea ritmica a membrului repectiv
  • masaj bland al corpului muscular contractat sau prin vibrarea segmentului
  • baie generala calda.