Fiind un indispensabil act pentru viata, respiratia se face continuu, in orice pozitie s-ar afla corpul. Se stie insa ca nu toate pozitiile sunt deopotriva de favorabile pentru actul respirator; in unele pozitii respiratia este libera, usurata sau usor stanjenita in altele. Pozitiile care pentru mentinerea lor necesita un efort static, (ca de exemplu pozitiile la aparatele fixe), exercita presiuni asupra aparatului respirator si cardiovascular si fac sa creasca efortul respirator si circulator. Exercitiile de respiratie necesita, in general, o larga baza de sustinere a corpului, o pozinie stabila si simetrica. In cazurile cand se urmaresc scopuri corective si o dezvoltare inegala a celor doua jumatati ale toracelui, se vor folosi pozitii asimetrice.
Pozitia stand (ortostatica) este pentru respiratie o pozitie favorabila, daca este corecta, intrucât se mentine fara incordare si permite contractia si relaxarea libera a muschilor respiratori.
In inspiratiile ample si profunde se contracta muschii extensori ai spatelui si cefei, corectând pozitia coloanei vertebrale; se apropie si se fixeaza omoplatii; capul se redreseaza, muschii abdominali participa static la miscare.
In expiratiile fortate, coloana vertebrala revine la pozitia initiala, trunchiul se inclina usor, capul si toracele coboara putin, omoplatii se departeaza si muschii inspiratori se relaxeaza.
Respiratia este favorizata daca este marita baza de sprijin prin departarea picioarelor; pozitia cu trunchiul usor extins favorizeaza inspiratia; in pozitia cu trunchiul usor flectat inspiratia este stanjenita, dar, expiratia este facilitata; in pozitia cu trunchiul indoit sau rasucit intr-o parte, respiratia este asimetrica, fiind favorizata cea de pe partea opusa indoirii sau rasucirii; in pozitia cu trunchiul usor inclinat si cu palmele sprijinite inainte, respiratia este maxima.
Pozitia asezat este favorabila respiratiei daca se tine trunchiul drept, capul ridicat si pieptul liber; trunchiul inclinat sau flectat inainte stanjeneste inspiratia, ca si mentinerea pozitiei asezat cu membrele inferioare intinse (din cauza scurtarii muschilor abdominali si a cifozarii spatelui).
Pozitia asezat rezemat permite o respiratie linistita, relaxatoare, cu prelungirea pauzei respiratorii.
Pozitia culcat dorsal (decubit dorsal) este favorabila pentru respiratie, pentru ca muschii capului sunt relaxati. Totusi, extensia coloanei vertebrale si contactul toracelui cu planul posterior de sprijin reduc miscarea coastelor.
Pozitia este buna pentru respiratia de repaus, dar nu este potrivita pentru o respiratie intensa.
PoziŃia culcat facial (decubit ventral) stânjeneste respiraŃia si nu permite o respiraŃie ampla. Daca însa capul si pieptul sunt ridicate, spatele este arcuit si se realizeaza sprijin pe coate sau pe palme, respiraŃia se face mai bine.
Pozitia culcat lateral (decubit lateral) este favorabila respiratiei de partea hemitoracelui nesprijinit, coastele fiind in parte imobilizate; in schimb, diafragmul de partea sprijinului este impins mai mult spre torace de catre viscerele abdominale.
Pozitia pe genunchi ofera aceleasi conditii pentru respiratie ca si pozitia stand (ortostatica), dar pozitia pe genunchi cu sprijin pe palme (in patrupedie) se dovedeste a fi o pozitie favorabila respiratiei ample, pentru ca sprijinul pe palme inlesneste contractia mai puternica a muschilor centurii scapulare, care ajuta respiratia; dimensiunile toracelui se maresc inainte si pe partile laterale.
Pozitia atarnat, cu corpul suspendat in membrele superioare, este cunoscuta ca o pozitie improprie exercitiilor de respiratie. Respiratia devine mai grea, indeosebi pentru cei ce nu au destula forta în membrele superioare pentru a se mentine suspendati, dar pentru cei mai puternici sau antrenati aceasta pozitie nu constituie, cel putin la inceput, o piedica pentru respiratie.