Relaxarea intrinseca este cea prin care subiectul isi induce el insusi, in mod activ, relaxarea. In cadrul acestui tip de relaxare se disting 2 mari linii metodologice:
- orientarea fiziologica (somatica)
- orientarea psihologica (cognitiva, mentala).
Metoda Jacobson
Linia fiziologica, introdusa de Eduard Jacobson, se bazeaza pe identificarea kinestezica a starii de tensiune musculara, in antiteza cu lipsa contractiei (relaxarea). Durata de lucru a metodei Jacobson (numita şi metoda relaxarii progresive) este între 20-40 min., pentru o relaxare locala (zonala), dar se poate prelungi la 1-4 ore, pentru relaxari globale (in cazul pacientilor care nu pot executa continuu sedinta de relaxare, se aplica reprize de relaxare, care insa nu trebuie sa fie mai scurte de 5 min.).
Se executa o sedinta pe zi, dar se poate repeta de 4-6 ori pe zi. Antrenamentul dureaza luni de zile si presupune cunoasterea miologiei si a mecanicii respiratorii normale (ordinea inspirului dar si a expirului fiind – abdominal, toracic inferior, toracic superior).
Metoda Schultz
Linia psihologica, din a carei categorie fac parte si terapiile comportamentale, sofronizarea, etc. este reprezentata cel mai bine de metoda lui Johannes Heinrich Schultz; metoda vizeaza obtinerea relaxarii prin tehnici de tip central, care induc prin autocontrol mental, imaginativ, o relaxare periferica.
Numita şi metoda de relaxare autogena sau “antrenament autogen” (din grecescul autos – prin sine - si genan – a produce), dupa spusele autorului, este o autohipnoza, cu ajutorul careia se poate obtine controlul unor functii ale anumitor organe si, implicit relaxare; este o metoda de autodecontractare concentrativa, subiectul cresndu-si, prin concentrare, o stare hipnotica. Eficienta deconexiunii obtinuta prin starea hipnoida se materializeaza prin starea de greutate si prin senzatia de caldura induse la nivelul segmentelor care se doresc a fi relaxate.
Metoda se aplica individual sau in grup, specialistul conducand doar primele sedinte de relaxare.